Tuesday, May 20, 2008

Emo sub o forma deplorabila...

"opera" dintr'un cotidian independent ...care nu va avea dreptul numelui scris pe blogul meu ... amuzat am fost cand lam citit dar scarba si greatza pe care au radiat'o editorii acestui articol ma inspaimanta...





"Blestemul sataniştilor a ajuns şi în Focşani


Sinuciderea este fericirea supremă a adepţilor EMO

Ei au fost văzuţi şi în Vrancea, se îmbracă ciudat şi au tendinţe suicidare

Sinuciderea este fericirea supremă a adepţilor EMO


Denumirea provine din grecescul Ťaimať care înseamnă sânge
Cercetătorii susţin că însuşi Hitler, la începutul anilor 20 ai veacului trecut, a făcut parte dintr-o trupă Emo
Mulţi îi confundă cu punkiştii, rockerii sau metaliştii

Presa centrală a semnalat zilele trecute cazul unei adolescente de 12 ani, adeptă Emo, care s-a sinucis. Focşănenii nu sunt străini de faptul că în oraşul lor există astfel de grupări care se aseamănă cu cele sataniste.

Sâmbătă seară(17mai), la postul de televiziune OTV, în cadrul unei dezbateri naţionale, un tânăr din Focşani a intrat în direct şi a declarat că a ade­rat la Emo.
În zona Teatrului Maior Gh. Pastia pot fi văzuţi frecvent tineri care au adoptat stilul de viaţă Emo. Băieţii se machiază, se îmbracă în hanorace negre. Adepţii EMO se mutilează pe mâini, bărbaţilor le place să poarte pelerine negre, culori închise, au breton şi un ochi acoperit, sunt machiaţi, le place să-şi tatueze corpul şi au mult metal pe corp.

Flagelarea provoacă plăcerea
Un emo nu e în măsură să-şi folosească mâinile decât în acte de flagelare, să sângereze. Naşterile la femei sunt foarte rare, sinuciderile făcând imposibilă ducerea sarcinii la capăt. Fac sex în grup fără să ţină cont de un partener pre­­-ferenţial. Adepţilor Emo le place să se fotografieze în oglinda closetului. Adeziunea la gruparea Emo are la bază toxicodependenţa, hemora­giile spontane, slaba rezistenţă la alcool. Emo se izolează pentru că se simt excluşi şi de aceea rămân la periferia socie­tăţii. 99 la sută sunt bisexuali, nu fac nici o diferenţă între bărbat şi femeie.
Lipsa de comunicare cu ceilalţi îi determină să se mani­feste altfel, să se evidenţieze. Prin muzică, prin haine, prin coafuri. Dacă familia nu îi tolerează şi societatea îi res­pinge, aceştia recurg la gesturi extreme. Sinuciderea este fericirea supremă a adepţilor curentului Emo.

Copilul Emo
Rămaşi singuri, copiii aderă la diverse grupuri sociale, aşa cum e şi Emo. Aceştia au tendinţa să se urască, să se considere inferioare celorlalte persoane, să fie extrem de aspre cu ei înşişi, toate acestea, culminând, uneori, cu tentative de sinucidere. Această stare se manifestă în perioada adolescenţei, sau perioada critică, aşa cum o denumesc specialiştii, când tinerii, încercând să se regăsească, au şansa să se simtă frustraţi.
Copilul Emo poate fi recunoscut după ochii puternic conturaţi, coafurile rasta, părul relativ lung sau ciufulit, de culoare neagră, sau, eventual, în combinaţii cu unele culori "ce sar în ochi". Se e­videnţiază şi prin felul lui de a se îmbracă purtând tot felul de combinaţii ciudate de haine pe care oamenii nu le poartă, în general şi poartă o geantă lungă tip poştaş.

Ce este un "EMO"
După unele studii, numele acestei gru­pări vine din grecescul Ťaimať - care înseam­nă sânge. Emo pare a fi un subgen al punkiştilor din anii 1980. Genul Emo a luat fiinţă în 1920 când a debutat un grup vienez "Numai în ungherul meu� din care a făcut parte şi Adolf Hitler. Termenul de "emo" vine de la "emoţional" care ne poate duce, eventual, cu gândul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, şi uşor de impresionat. "Emo" este, de fapt, starea pe care persoana ce se consideră astfel o are din cauza unor decepţii peste care nu a putut trece.

Părerea psihologului
Psihologii sunt de părere că aceia care intră în grupările de acest gen sunt labili şi nu au nişte valori etice solide. "Acum câţiva ani o liceană, rockeriţă, s-a aruncat în faţa trenului. Au fost nişte grupări sataniste în Focşani care vedeau sinuciderea ca fiind fericirea supremă. Curentul EMO este la modă acum. E ceva specific adolescenţilor care nu au nişte valori bine definite. Sinuciderea este o etică a lor, iar depresia este bine primită în gruparea lor. Ei sunt teribilişti, vor să trăiască altfel decât ceilalţi", a precizat Maria Arginteanu, psiholog."

EMO .... more or less?




Puţini români auziseră, probabil, despre curentul "Emo" pînă săptămîna trecută, cînd sinuciderea unei fetiţe de 12 ani a şocat opinia publică. Presa s-a grăbit să asocieze gestul fatal al Andradei Mocănescu cu ciudatele preferinţe vestimentare ale copilei. Unul dintre colegii Andradei le-a mărturisit jurnaliştilor că fata se îmbrăca bizar şi se machia cu negru pe la ochi. În plus, asculta muzică rock. Deci, era "EMO". Iată, aşadar, explicaţia tragediei!

Acest raţionament care scîrţîie din toate încheieturile a declanşat o adevărată isterie mediatică. Se vorbeşte despre "un nou pericol în rîndul tinerilor", despre "moda sinucigaşă", despre o generaţie cronic deprimată. Cică adolescenţii cu breton oblic şi haine strîmte îşi petrec zilele jucîndu-se cu lama pe venă. Dezgusta
ţi prematur şi iremediabil de viaţă, se distrează doar anticipîndu-şi moartea şi plîngîndu-şi între timp de milă. Andrada Mocănescu ar fi fost victima acestei mode morbide. Şi dovada că ne aflăm în faţa unui fenomen extrem de primejdios. Această perspectivă senzaţionalistă nu rezistă însă unei examinări mai atente.

În primul rînd, nu se poate vorbi despre un fenomen social extrapolînd concluziile unui singur caz, oricît de cutremurător ar fi acesta. Cu atît mai mult cu cît nu există dovezi certe că Andrada Mocănescu făcea parte dintr-un grup (concret sau virtual) de ad
epţi ai curentului "EMO". Să zicem însă că făcea. "EMO" e o modă, nu o sectă. Este, de fapt, cel mai recent avatar al indemodabilei răzvrătiri adolescentine, pe care a traversat-o de-a lungul timpului fiecare generaţie.

Fiecare generaţie tînără şi-a avut "look"-ul, muzica, revolta. Bretonul oblic se înscrie într-o lungă tradiţie: de la freza à la Elvis la pletele hippie, de la tunsoarea "Bros" la meşa "depecherilor". Hainele şi machiajul s-au tot schimbat, atitudinea a avut mereu cîteva constante: contestarea, teribilismul, dorinţa de a şoca generaţia
părinţilor. Acestea sînt inevitabilele efecte secundare ale pubertăţii.

Toţi adolescenţii lumii s-au simţit la un moment dat rău în pielea lor, inadaptaţi sau neînţeleşi. Celor care cred că pragul dintre copilărie şi maturitate a devenit dificil abia după apariţia "EMO" le recomand filmul lui James Dean din 1955, "Rebel fără cauză".

Nici obsesia morţii în rîndul celor foarte tineri nu este o invenţie de dată recentă. Jurnalul lui Jeni Acterian din anii ’30 ar putea deveni astăzi o adevărată Biblie a generaţiei "EMO" În urmă cu mai bine de şapte decenii, o adolescentă care se pregătea pentru Bacalaureat scria pagini sfîşietoare despre inutilitatea vieţii şi despre chinul unei existenţe trăite cu certitudinea ratării. Contempla şi ideea sinuciderii. Însemnările ei ar face azi furori pe bloguri.

Jeni Acterian nu avea cercel în buză şi nu se farda strident. Era o mare iubitoare de lectură şi de muzică. Clasică. Nu versurile vreunui cîntec la modă i-au marcat adolescenţa, basculînd-o la limita depresiei. Pur şi simplu, există sensibilităţi care suport
ă mai greu anii dificili ai maturizării. Hipersensibilitatea nu e o chestiune de modă, ci de fire.

Nici vîrsta ingrată, nici moda nu explică însă gesturile extreme.

Nu vreun şlagăr lacrimogen a împins-o la sinucidere pe Andrada Mocănescu, după cum nu cîntecele
lui Marilyn Manson au provocat în 1999 carnajul de la liceul din localitatea americană Columbine. Milioane de tineri au ascultat aceeaşi muzică, fără ca apoi să-şi pună capăt zilelor sau să se transforme în ucigaşi în serie. Milioane de copii s-au uitat la desene animate, dar numai unul a sărit de la etaj, încercînd să zboare ca eroul său preferat. Există între aceste cazuri un numitor comun? Putem vorbi despre un "fenomen"?

Dacă există un fenomen, acesta se rezumă la tendinţa societăţii de a căuta explicaţii facile, dar spectaculoase pentru tragediile care se abat prea mult de la limitele normalităţii. Anumite gesturi rămîn imposibil de înţeles, chiar şi din perspectiva patologicului. Nu vom pricepe, probabil, niciodată ce mecanisme i-au determinat pe doi elevi de liceu să-şi masacreze cu sînge rece colegii şi profesorii într-o veritabilă orgie de sînge. Alteori, însă, explicaţiile sunt l
a îndemînă, dar adevărul este prea dureros. Este mai uşor să dăm vina pe seama unui context mai larg decît să analizăm lucid circumstanţele concrete, responsabilităţile imediate.

http://www.emo-kids.ro/

preluare Jurnalul National

Saturday, May 17, 2008

Abstract 002



Incerc sa ma catapultez in timp, merg pe fulgi de zapada dar am impresia k sunt petale de trandafir ... devin negre ... ma pandeste groaza si incep sa tremur ... devin emo ... :| Mai bine ma uit la luna ... cea mai lunga distantza din lume este cea de ieri pana maine ...ma duc sa beau o bere ...sa devin si mai emo ...m'am intalnit cu unu ieri si mia zis k "iarba" lui e emo ..."se taie singura" :))... e bine ..al scuteste de timp ...-unde ramasesem-..?! ...asa ....ma uitam la luna si faceam mijto de ea ... creca sunt beat ...sau plictisit ... iacata scriu numa prostii ... ma tzin in priza ... luna, stele, 10 beri ... prostii ....n'ai treaba acasa frate ... stai k sunt deja acasa :)... creca ies sa ma destind ... afara creca incepe sa ploua ...continui acum acest articol inceput de cateva zile ... data e falsa ... in fine ... plictiseala mare... ies draq odata ... busy ...suspect .... mai bine zic stepped out ...creca am probleme'... gata salve ...

Tuesday, May 6, 2008

Abstract 001



Mai am putzin si intru intr'o transa molipsitoare de stare erotica ... adik mie sila de mine . Sunt asa de multe idei ce'mi trec prin stomac si sunt constient k am slabe sanse sa le vad din profil vreodata... Ami vine sa bag capu'n perna si sa tzip :P sau sa bat pe unu care mi'e antipatic ...sa'l pocnesc, sa i'o dau la pancreas ....la pifometru, la smecleu ... dupaia sa afisez un zambet de "vreau ovaz" care sa nu'mi dispara decat pana la urmatoarea perna, eventual victima. Se'apropie bacu si nam nici o stare de griji, de stress, de neliniste ... creca e lenea ... e molipsitoare. Vreau sa'mi iau un R8 da nam bani de benzina nici pt loganu meu... uof ...ma doare capu si am ramas fara dicarbocalm, ce draq fac!? ...nu tresa intru in panica , ma linistesc , ma gandesc la poeziile lui Eminescu ...:)) GlumesC !! ...poate gandul la cateva episoade HappyTreeFriends ami va schimba starea...Am o sila pe mine ...creca mi se face rau ...ma bag la somn.